Iubesc femeile, în afară de acelea care se visează la volanul unui tanc de şosea (dacă se va dovedi că categoria asta oarecum dură exclude prea mult, o să-mi regândesc poziţia 
).
Ideea mea e că pe parcursul carierei de biciclist de oraş (vreo 4 luni) am avut vreo 3 întâmplări mai aproape a mă răni. Două dintre ele au fost cu blonde cu vreo 10 ani peste vârsta mea, conducând tancuri (Patrol şi A6), care m-au depăşit şi la 2 secunde după mi-au tăiat calea spre dreapta.
În viaţa mea de pieton am văzut 2 accidente pe viu, ambele din cauza unora de pe banda din mijoc care se trezesc că vor să meargă la stânga, amândouă soldate cu lovirea şi derapajul lateral al maşinii care a tăiat calea şi table destul de puţin îndoite. Dacă stăteam financiar bine, în toamna asta îmi cumpăram motocicletă. Dar, dacă mi s-ar fi tăiat calea în asemenea mod, în mod clar săream peste ghidon, şi consecinţele erau cu mult mai mari decât nişte 2 centimetri de tablă îndoită.
Cunosc o grămadă de oameni care au făcut accidente (prin accident nu înţeleg zgâriatul maşinii în parcare), unele dintre accidente fiind din cauza unor greşeli foarte grave făcute de ei. De fapt le şi spun prietenilor care conduc aiurea să aibă grijă ce fac şi să-şi imagineze că dacă într-un accident făcut de ei aş fi implicat eu, şansele mele de supravieţuire sunt de multe ori mai mici decât ale lor.
Statisticile despre accidentele moticicliştilor sunt cumplite, conform Wikipedia raportat la nr de kilometri parcurşi motocicliştii fac de vreo 3 ori mai multe accidente şi mor de zeci de ori mai des. Citind mai departe îmi scade puţin din îngrijorare, principala cauză a accidentelor este nepriceperea motoriştilor în a lua virajele. Dar a doua este tăierea căii de către cei au maşini.
La şcoală am făcut câteva ore de condus motocicleta, în cea mai mare batjocură. La examen m-am învârtit prin câteva cercuri şi atât, exact ce exersasem la rahaturile alea de ore de condus. Deşi nu eram nici pe departe priceput în a manevra maşina, cei dinaintea mea au fost atât de proşti încât după câteva minute de condus m-a lăsat în pace plăcut impresionat. Bineînţeles, m-am bucurat, ideea fiind că voi învăţa pe parcurs. Dar mama ei de treabă, nu învaţă proştii pe parcurs. Preferam să iau de 10 ori mai greu permisul decât să văd că atâţia conduc aiurea. Ca o completare de om frustrat, nu compătimesc deloc şoferii care iau amenzi pe drept, ba când i-am văzut pe cei din Bucureşti cu dosar penal pentru blocarea troleibuzelor chiar m-am bucurat. Poate s-or mai învăţa minte. Contrar opiniei generale că amenzile se dau aiurea, ăia pe care i-am văzut opriţi de poliţie nu erau opriţi pentru prea multă disciplină.
Ca motociclist aş consuma şi polua în cel mai inimaginabil caz cel mult 1/ 3 din cât poluează o aberaţie de gen Q7 sau Range Rover Sport, care circulă de obicei doar cu şoferul (n-am nimic cu Range Rover normal, e una dintre maşinile preferate 
), în autovehiculu meu ar intra 200 de kilograme de materiale, nu 2000 ca în cele 2 exemple, aş ocupa mult mai puţin spaţiu pe şosea şi în parcare. Ce primesc pentru asta? Ei bine, şanse de zeci de ori mai mari de a muri din vina altora.
Mulţi ar vrea să-ncerce da’ mor de frică, vorba filosofului (pe moment mor de frică că azi dau banii pe prostii şi mâine trec la subţiat punga ca să plătesc jucăriile, nu de frica la ce o să găsesc pe stradă ). Până când finanţele or să-mi de încredere să mă înham la asemenea obiecte o să continui cu bicicleta, când o să fie cald, şi ca pieton în rest.
În toate revistele moto pe care le am (vreo 5-6 ) există articole de opinie, educare şi apel la atenţie, iar pălăvrăgeala asta a mea de pe blog se încadrează cam tot pe acolo.
). Sentimentul este superb şi foarte ciudat, dat fiind că cântecul nici măcar nu aparţine amintirilor mele.
