Citind Capital sau uitîndu-mă pe ejobs aş putea crede că Braşovul e un oraş favorit al companiilor, şi din acest motiv am crezut că municipalitatea are bani iar oraşul trebuie să arate foarte bine. Cel puţin sub aspectul accesibilităţii nu e deloc aşa.
Pasajul subteran de la intersecţia Kogălniceanu – Victoriei.
Braşov, Pasaj Kogălniceau-Victoriei
Rampa pentru cărucioare cu rotile e inutilizabilă. În primul rînd scările sunt surprinzător de abrupte iar înălţimea care trebuie coborîtă e de cel puţin 2 metri. Apreciez că unghiul e de cel puţin 30 de grade, iar în realitate e mai rău decît în poză. Această rampă este de departe cea mai înfricoşătoare pe care am văzut-o pînă acum, deşi rampe relativ inutilizabile împînzesc toată ţara. Fără un ajutor solid, un invalid care ar încerca să coboare s-ar face praf la sfîrşitul rampei. De urcat fără ajutor un asistent puternic nu poate fi vorba, iar unul dintre comentarii sugerează că nici nu ar fi pentru invalizi.
Pe lîngă rampa asta mai sunt şi alte defecte ale acelei treceri.
Multe treceri de pietoni pe străzi circulate cu viteză sunt nesemaforizate, nu pot să-mi amintesc numele locurilor. Am aşteptat o întrerupere a şirului de maşini alături de eternele bătrîne care încearcă să treacă strada. Altă soluţie nici nu era.
Zona Carrefour e foarte ciudată dacă eşti un pieton neobişnuit cu locul. Trotuarele se termină şi reîncep într-un mod ciudat iar trecerile de pietoni sunt rare, deşi îmi pare o zonă destul de circulată pe jos.
Nu am văzut nici o pistă pentru biciclete, însă consider asta un semn de onestitate, pentru că oricum, nu am văzut pînă acum în România pistă de biciclete care să fie uşor utilizabilă (Timişoara, mai ales cu zona Mocioni e un exemplu negativ de referinţă).
Trotuarele sunt totuşi mult mai întregi (şi în general şi mai libere de maşini) decît în oraşul campion al trotuarelor sparte, Timişoara. Timişoara e atît de înfiorătoare în privinţa asta încît nici nu mă gîndesc la accesibilitate cu căruciorul, ci mi se pare grea şi aia pentru oameni pe picioarele lor dar mai puţin atletici. Cineva îmi confirmă opinia.
Cu ocazia asta am aflat şi de ce văd foarte rar oameni cu probleme locomotorii sau orbi pe străzi. Nu pentru că ar fi românii mai sănătoşi, ci pentru că supravieţuirea lor nu e deloc garantată în astfel de oraşe.
Şi cum voiam să termin făcînd un mişto ieftin (subliniez, mișto ieftin), găsit şi poza perfectă.
E făcută în zona Livada Poştei, pe o trecere de pietoni desfiinţată într-un mod surprinzător care are un desen cu un pieton „atacat” de o maşină cînd încearcă să traverseze (nu mă pronunţ asupra utilităţii deciziei de desființa trecerea, poate are vreun rost).
După toate cele de mai sus aş putea să propun primăriei să împuşte direct pietonii şi oamenii cu dizabilităţi.
